10 lucruri pe care le-am invatat in primul an la MEDICINA!
Imi aduc și acum aminte de primele săptămîni petrecute în băncile facultății. Chiar dacă au trecut 4 ani, amintirille sunt vii, momentele pe care le trăiești cu atâta emoție iți rămân întipărite bine undeva într-un colțișor. Iar după ani și ani de vizionat House MD și Grey’s aveam așteptări enorme! Îmi și imaginam masa de anatomie, preparatele anatomice, gărzile lungi dar pline de suspans, sălile de operație și toate lucrurile astea mediciniste cu care ne place nouă să ne facem poze, stetoscoape, halate, oase si altele.
Mie nu a avut cine să îmi spună cum este cu adevărat viața la medicină iar pe atunci nu găseai informații de tipul acesta pe internet, foarte puține bloguri și acelea foarte obiective. Nu, eu doream să știu detaliile acelea –din spate-, lucruri mici dar care fac viața de student interesantă. Chiar facem practică pe cadavre? Avem voie să recoltăm sânge? Chiar trebuie să inveți tot ca să ai 10? Cum adică cumpăr cărțile de la arabi? Întrebări care nu au neaparat legătura cu medicina ci cu viața de medicinist. Am învățat din mers atât de multe lucruri interesante și chiar dacă primul an a fost așa, ca un mini-șoc, a fost cel mai frumos an de până acum.
Astăzi mi-am propus să împart cu voi câteva lucruri pe care eu le-am găsit interesante, să stiți la ce să vă așteptați dacă în viitorul apropiat veți ajunge pe băncile facultății, nu teorie, pe aia o găsiți în carte, ci alte detalii (mici?mari?) despre cum e viața de boboc.
1. Nu facem practică pe cadavre. Cel puțin noi nu am făcut. Am înțeles că frigiderele facultății nu funcționează bine și de aceea nici nu există condiții pentru a le întreține. Am avut ocazia o singură dată să vedem un cadavru foarte vechi si uscat pe care nu se înțelegea nimic de la prea multă manipulare. Mușchi peste tot, ligamente si nervi rupți, de traiecte nici să nu pomenim. Poate de asta a fost anatomia atât de arida și complicată. E o experiență cu totul diferită să inveți inserțiile si pozițiile mușchilor pe un cadavru, sa dai tu la o parte elementele ca să descoperi traiectele vaselor și nervilor. În rest veți studia pe schelet si preparate anatomice, adică organe separate pe care veți avea ocazia să le țineți în mână și să le întoarceți pe toate părțile.
2. Nu veți avea nevoie de stetoscop, cel puțin până in anul 3 când intrați in clinică. Știu că entuziasmul e mare, vrem să ne facem poze în halat și costum cu stetoscop și eventual un vraf de cărți ca să se înțeleagă că suntem la medicină, dar nu e necesar. Doar dacă aveți planuri să mergeți voi in clinică și să ascultați pacienți însă e prematur, fără semiologie si fiziopatologie nu are rost.
3. Orarul este mult mai lejer. Daca la liceu stăteai 6 ore în aceiași bancă zi de zi, la facultate se schimbă puțin (mai mult) lucrurile. Vor fi zile mai pline și zile mai libere, zile în care poți începe la 7.30 sau la 15.30, zile cu o singură materie sau cu 4 materii. Fiecare materie ține 2 sau 3 ore iar între ele există de obicei o pauza de 30 de minute. Nu zic că orarul nu este încărcat, insă orele sunt dispersate astfel încât nu simți că te sufoci, ai ocazia să mai ieși la aer, să mergi la o cantină, să stai la coadă la pim. Plus că la unele cursuri ai voie să lipsești și uite cum s-a eliberat ziua!
4. Orele se țin doar la facultate. Asta dacă aveați impresia că vă veți plimba prin spital așa cum am sperat eu. Nu, primul an e doar teorie, doar cărți si ore nelimitate de studiat scheme, regiuni și procese. Pentru ceva mai dinamic și interesant vă invit în gărzi! Iar asta mă aduce la următorul subiect:
5. Gărzile din UPU sunt cele mai faine. Recunosc, aici sunt foarte subiectivă dar vă argumentez imediat opinia mea. Țin minte că în primul an ardeam de nerăbdare să văd pacienți si să fac ceva practic, sa pun mâna pe ei, să le iau o tensiune, orice numai să îmi mișc posteriorul de pe banca din bibliotecă. Din entuziasm mergeam in fiecare săptămână la o gardă iar de cele mai multe ori nu făceam nimic, nici nu aș fi avut ce să fac, cand aude medicul că ești in anul 1 te trece imediat pe post de asistent, “Te rog mergi cu doamna la EKG/ Vrei să îmi aduci fișa? Știi xeroxul ăla de afară?”. La UPU am descoperit altceva. Prima dată am stat cuminte in colțul meu si am observat, a doua oară m-a recunoscut asistenta și fiind o noapte liniștită fără cazuri complicate m-a dus la un domn în vârstă „pentru că are venele mai bune” și m-a învățat să recoltez sânge și să fac EKG. A fost cea mai fanină seară de până atunci, am plecat la ora 2 noaptea încărcată cu o energie și un entuziasm cum nu mai simțisem. Așa că vă sfătuiesc să vorbiți cu o asitentă la care să mergeți mereu și care să vă învețe meserie. Dacă vreți pot să scriu un articol numai despre gărzi!
6. Banii se duc mai mult pe cafea decât pe cărți. Am descoperit uimită că lumea stă la rând la bibliotecă pentru a primi cărtile de la 1, 2 dimineața. Pe lângă acestea veți avea nevoie de un atlas și cursurile care nu costă mult. Dacă puteți învăța de pe laptop, și mai bine, nu mai trebuie printate nici alea. În schimb șocul unei cafele de 7 lei trece repede și încet încet îți dai seama că mai bine cumpărai un Nespresso și gata.
7. Chimia e chiar frumoasă! Mai ales atunci când ești inainte de examen și reușești să depui efortul necesar și aleluia, întelegi totul intr-un final! Și stai apoi și te întrebi de ce nu ai învățat de la început, ai fi înțeles și ai fi avut și note mai mari.
8. Gramul ăla de noroc. Știți voi, norocul să ai proful care predă bine și te înțelege, norocul să ai prieteni care iți dau grile, norocul să iți pice fix subiectul pe care il știi cel mai bine la practic. Sunt unele lucruri care nu sunt fair, dar așa este realitatea.
9. Toată lumea minte, inclusiv cărțile. Vor fi profesori care vă vor amenința cu prezența la curs ca apoi să nu mai țină cont, unii insă țin așa că informați-vă corect. Veți invăța 3 valori diferite pentru aceiași constantă pentru că una zice în carte, alta se spune la LP (lucrare practică) și mai există o carte care are altă variantă. Iar examnul se dă din toate așa ca trebuie să le știi pe toate.
10. Student dar medic. Pentru familia ta și apropiații tăi. Dintr-o dată toate nelămuririle si problemele vin la tine si chiar dacă nu știi ce să zici, te informezi si așa mai înveti câte ceva, tratându-i pe ai tăi.
11. Da, am adaugat unul în plus! Dragele mele, vă anunț că facem sport și la facultate, da, nu am scăpat! Cu toate că pentru mine a deveni în timp o plăcere.
Sper că nu v-am speriat, orice ar fi medicina e frumoasă iar timpul trece atât de rapid! Acum când mă uit înapoi, ironic îmi amintesc cu plăcere de nopțile petrecute cu Anatomia și de examene. Face parte din experiența de student. Victoriile nu ar fi la fel de frumoase fără emoții și stres. Vin la pachet :)
Dacă v-a plăcut acest articol sau aveți alte întrebări sau sugestii eu le aștept cu nerăbdare! Nu ezitați să vedeți ce am postat pe Insta sau pe Youtube, sigur mi-am găsit eu ceva interesant de zis, și vă invit să vă abonați și la acest blog ca să primiți notificări imediat ce postez ceva nou!
Vă pup!
Ani