Mi-am schimbat jobul!

Daca sunteti aici cel mai probabil ma urmariti pe youtube sau pe Instagram unde postez despre ce se mai intampla in viata mea si deja stiti ca sunt in state si ca ma bucur de everything that's coming my way. [btw, am observat ca mai sunt persoane deranjate de faptul ca folosesc anumite fraze in engleza, insa cateodata simt ca ma pot exprima mai bine asa, sper sa fiti de acord]. Ei bine, de ultima data cand am postat s-au schimbat multe, atat de multe incat acum am un alt zip code si sunt jobless, momentan :D Si totul voluntar, normal!

This is not my first rodeo, ca sa zic asa. E a doua oara cand ajung aici si avand experienta de acum 2 ani, nu am putut sa raman la primul meu job, stiam ca se poate mai bine (mult mult mai bine). Ca sa fiu sincera, stiam ca situatia nu va fi chiar atat de roz cu jobul dat de sponsor. Cand m-am inscris in program am incercat initial sa plec cu job-urile gasite de mine insa toate au fost respinse din diferite motive, si cred ca au facut acest lucru ca sa ma forteze sa plec cu un job oferit de ei (contra cost, totul e contra cost). Dar am ales varianta cea mai apropiata de job-ul pe care mi-l doream eu, asa ca Borgata a fost! Tot in New Jersey, la o ora distanta de ce imi doream eu...

Am fost placut surprinsa de colectiv si de atmosfera de la serviciu. Job-ul meu era de intermediate cook la bufet, adica trebuia sa am grija sa fie mereu mancare in farfurii si sa le schimb permanent. Daca vreti mai multe detalii va invit sa urmariti clipul de pe youtube in care va povestesc cu mai multe detalii despre job. Partea cea mai frumoasa era faptul ca aveam liber la mancare si bauturi plus un loc amenajat special pentru relaxare, cu televizoare, calculatoare, jocuri si canapele de dormit. Si atunci, de ce am plecat? Banii erau foarte putini pentru orele lucrate. Si daca alti colegi de-ai meu erau multumiti de overtime, eu nu eram. Doar nu am venit in state sa muncesc 16 ore pe zi si sa fiu platita mai nimic. Asa ca mi-am facut bagajele, am anuntat sponsorul si m-am mutat. A durat o zi.

Acum sunt in Starbucks in Morristown, un orasel micut undeva in nord, mult mai aproape de New York si de Seaside. Ma simt ca acasa, deja stiu toate buticurile, restaurantele si locurile cu cel mai bun internet. Am cutreierat strazile astea mult si bine acum 2 ani cautand joburi si magazine cu lucruri bune si la preturi avantajoase. Imi amintesc si acum surpriza de pe fata mea cand am dat peste un outlet Nike, cu adidasi la preturi de 20-30 de dolari. Inca nu am avut ocazia sa ajung pe acolo, insa cu siguranta voi trece zilele astea. E mult mai peaceful si quiet ca Atlantic City. Iti dai seama de cat de educati sunt oamenii numai dupa cum merg si cum sunt imbracati.

Sunt aici de o zi, iar apartamentul in care locuiesc deocamdata nu are mobila. Proprietarii mi-au spus ca nu se asteptau sa aiba chiriasi si inca nu l-au mobilat, cu toate ca ei i-am anuntat ca ajung luni. Conditiile nu se compara cu ceea ce aveam in Atlantic City, si chiar si fara mobila simt ca pot sa respir si sa ma relaxez. Nu mai este caldura aia inabusitoare si efectul de sauna. Si mai am si avantajul ca nu impart camera cu nimeni asa ca toate lucrurile mele sunt safe and sound. Am bucataria si baia mea, stau la etajul 3 pe o strada paralela cu strada principala, ce altceva mi-as putea dori? Preturile sunt mai mari, clar, nu mai am colegi aici cu care sa impart costurile, insa merita si se va compensa cu jobul.

Am fost deja si am intrebat la localul la care am lucrat daca au joburi disponibile si mi-au spus ca au. Partea frumoasa atunci cand esti intr-un oras care nu este turistic... e mereu nevoie de mana de munca. Asa ca urmeaza sa merg astazi sa discut toate detaliile. Ieri am observat cateva localuri noi insa asa ca am sa-mi incerc norocul si acolo. Interesul meu este sa merg la cele mai populare, mai mult bacsis :) Iar daca am timp, de ce sa nu lucrez la doua joburi? Atunci cand esti pe pozitia de waitress/waiter ai ture de maxim 5-6 ore asa ca iti poti permite 2 joburi lejer. Nu ca la Borgata unde lucram 8 ore in fiecare zi si nu mai aveam timp de nimic :) Cat traim invatam insa.

Am primit destule comentarii pe youtube la ultimul videoclip spunandu-mi ca lucrez ca un salahor pentru nimic :) M-am amuzat destul de mult insa sa stiti ca sunt americani care lucreaza la fel ca studentii pentru acelasi salar. Poate din exterior pare munca grea, si asa si este. E dificil sa cari tavi fierbinti cu mancare din cuptor direct in fata, la bufet, constant, pentru ca oamenii astia mananca excesiv de mult. Insa nu m-am ferit niciodata de lucru. E munca cinstita si nu ma voi feri niciodata sa va dau detaliile acestea. Poate nu e la fel ca munca de receptioner sau vanzator, e mult mai activa si solicitanta insa nu e deloc rusinoasa. Eu insa sunt foarte ambitioasa si mereu imi doresc sa fac mai mult, asa ca mi-am schimbat jobul stiind ca pot face mai multi bani in alta parte. Daca as fi fost platita bine acolo, nu m-as fi mutat. Dar asta e situatia.

Iar daca sunteti curiosi, am primit primul meu paycheck zilele trecute si pentru 91 de ore lucrate am primit 830 de dolari. E o suma foarte mica pentru atat de multe ore de munca. Pe saptamana ca waiter faci minim 500 de dolari, cu 35-40 de ore lucrate, ca sa va faceti o idee. Dar vom vedea, distractia abia acum incepe. Urmeaza sa imi gasesc si o sala de sport, pentru ca am tot mancat si incepe sa se vada :)) Haha

Tinem legatura pe Instagram! @AnaBellaOfficial

Acolo postez zilnic despre struggle-urile mele zilnice si viata in America :)

V-am pupat!

Ani