Regula NR. 1: Fake it till you make it!
Eram in noul restaurant in care lucrez, alergam de colo colo cand dintr-o data ii vad pe colegii mei susotind intr-un colt si aratand cu degetul spre o masa din spate. Un barbat mai in varsta, inca aratos cu (probabil) sotia lui, blonda, ingrijita, amandoi in haine albe si cu un aer de tocmai-m-am-intors-din-vacanta. M-am apropiat de Maikon si il aud terminandu-si fraza “… si au mai cumparat inca o cladire, la intersectia aia din colt, unde jucam noi fotbal. Ah, Ana! Ii vezi pe cei doi de la masa 3? El e primarul orasului iar ea e sotia lui!”. Ca sa va zic sincer, de cand sunt in America parca am prins aripi si ma simt mai indrazneata, asa ca mi-am indreptat spatele si m-am apropiat de masa lor, m-am introdus si am inceput sa le povestesc despre viata mea. Cinsprezece minute mai tarziu am plecat cu numarul lor personal de telefon si cu un discount la stilistul doamnei, pentru ca va zic, parul ei arata demential!
Acum cativa ani probabil nu as fi avut curaj sa scot o vorba. Ba chiar cand am inceput sa lucrez pentru prima data intr-un restaurant, acum 2 ani, abia reuseam sa port o conversatie normala. Eram timida, nu vroiam sa deranjez pe nimeni si mereu incercam sa stau cat mai ascunsa, ca nu cumva sa fiu un inconvenient pentru cineva. Ah… cat s-au schimbat lucrurile. Poate e si faptul ca sunt aici si e ocazia mea sa ma reinventez. Aici stiu ca orice greseala fac, va fi o noua experienta din care invat. Plus ca nu ma cunoaste nimeni si ma pot reinventa, pot sa fiu eu din toate punctele de vedere. Aici am descoperit cat de loud si de outgoing pot sa fiu. Colegii mei mereu imi spun ca sunt cu zambetul pe buze si ca vorbesc cu toata lumea despre orice. Dau 110 procente mereu si incerc sa aflu povestea tuturor. Incerc sa absorb cultura si sa imi fac cat mai multi prieteni. Rad mai tare, zambesc pana ma dor muschii si dansez dimineata prin restaurant cand lustruiesc paharele de vin. Iar cand ajung in bucatarie unde sunt toti prietenii mei mexicani, facem o galagie de zici ca avem petrecere de fiecare data cand suna mancarea! E cea mai faina senzatie sa fii prietenul tuturor, si e atat de usor!
Totul este sa ai curaj. Sa nu-ti fie frica de cei cred ceilalti, fii tu, fii galagioasa, cu capul in nori, zvapaiata, pe ganduri, cu dintii mereu afara, cu parul in vant, cu umerii goi sau oricum simti. Am ramas surprinsa cat de mult poate schimba un zambet ziua cuiva. Iar cand zambesc, chiar daca poate ma gandesc ca mi-e dor de casa si ca ma dor picioarele, ma simt dintr-o data mai bine. Atitudinea e totul! Va incurajez sa gasiti bucurii in orice lucru si sa incercati sa zambiti mai mult macar pentru o zi.
Astea fiind spuse, va pup pentru ca intarzii la serviciu si nu stiu daca mai scap cu un zambet si de data asta!
Ani