Am ramas la buget! Despre anul IV de medicina
E oficial, pot respira usurata intr-un final. Am avut mari emotii anul acesta mai ales ca a fost un an plin cu de toate. Iar plecarea asta in state nu numai ca mi-a luat mintea de la invatat insa mi-a ocupat si mult timp. Stiti cum e, documente, vizite prin Bucuresti pentru viza, interviuri, etc.
Dar e oficial. Bucuria este pe masura, chiar daca poate in ultimele saptamani am avut mai multe preocupari, am tras mai tare inainte de sesiune si cumva s-a compensat. Dar anul acesta (la fel ca la inceputul fiecarui an de altfel, haha) promit ca nu mai las atat de multe pe ultima suta de metri. Nu mai am nici o scuza. Decat daca ma hotarasc din nou sa ma intorc in state, dar daca decid acest lucru va fi pentru a da Step 1 al USMLE-ului, examenul de licentiere in medicina din state, deci ma va motiva sa invat mai mult.
M-am hotarat sa impart aceasta veste cu voi pentru ca stiu ca o mare parte dintre audienta mea fie este fie isi doreste sa ajunga la facultatea de medicina. Am primit atat de multe mesaje de la cei care au intrat anul acesta la UMF Iasi si imi creste inima de fiecare data cand aud inca o poveste de succes. Admiterea e primul pas insa poate cel mai important pentru ca din acest moment viata voastra incepe cu adevarat. Bucurat-va dragii mei de primul an si nu lasati nimic sa va demotiveze. Anatomia va veni ca un soc, emotional, fizic, psihic, insa treceti voi peste toate. O cafea, o noapte alba, un plans zdravan si se duce si sesiunea.
Cu ocazia asta vreau sa va impartasesc cateva ganduri din anul 4. Acum ca tot este recent in capul meu. Cat de recent insa, nu mai stiu, pentru ca s-au adunat atat de multe lucruri vara asta incat nu stiu unde sa le mai impachetez.
Cu fiecare an imi dau seama cat de vasta este medicina si cat de putin stiu eu cu adevarat. Am momente in care sunt plina de motivatie si vreau sa rup toate cartile in doua dar si momente in care se aduna atat de multe incat emotional nu vreau decat sa termin si sa le dau pe toate la o parte. Suntem oameni pana la urma, iar nothing worth having comes easy.
Anul care a trecut am studiat medicina interna (cardio si respirator), chirurgie, urologie, ati, medicina de urgenta, farmacologie, igiena, ortopedie si traumatologie, radiologie, oncologie si cred ca imi mai scapa cateva. Acestea imi vin acum in minte. M-am simtit coplesita dupa cateva saptamani, mai ales ca unii professori au un dar de a te lua prin surprindere cand te astepti mai putin. Ca de exemplu la traumatologie.
A fost putin ciudat pentru seria noastra pentru ca am facut traumato in primul semestru iar radiologie in al doilea asa ca nu am avut elementele de baza necesare pentru traumato. A fost un dezavantaj atat pentru noi cat si pentru profesori care au trebuit sa ne explice mai multe in timpul limitat al laboratoarelor. Iar pentru cei care nu au auzit inca de niciuna, la traumatologie se invata despre toate traumatismele sistemului osteo-articular, deci foarte multe fracturi. Evident ca le discutam cu radiografia in fata, iar fara notiuni elementare de radiologie e cam dificil sa ai un limbaj medical adecvat si alte notiuni anatomice. Iar atunci cand iti este viata mai frumoasa, te trezesti cu o ascultare exact ca un sut in fun..uhm da, scuzati limbajul. Noroc ca nu s-au materializat notele din acea zi, am scapa noi usor.
Medicina interna si chirurgia au fost bazele anului 4. Fiecare cu 12 credite, dar haideti sa va explic cum sta treaba si cu creditele astea. Pe an, scorul maxim este de 600 de credite. Nota finala de la un examen (adica 50% grila+ 40%practic + 10%nota din timpul anului) se inmulteste cu numarul de credite.
Medicina Interna (12 credite)- adica daca ai avut 9 media finala, nota ta este: 9x12(credtite)=108
Ganditi-va ca farmacologia, igiena, oncologia, traumato, au ungeva pe la 2/3/4 credite. Ca sa intelegeti de ce e absolut inspaimantator sa veni 12 credite la o materie. Ne-am iesit repede din sperieti pentru ca semestrul a fost lin si lipsit de pericole iminente. Cursurile la ambele materii au fost frumoase, insa foarte lungi. Credeti-ma ca 3 ore este enorm, iti intepenesc si oasele si neuronii la un moment dat. Iar daca mai e si dimineata de la ora 7.30 vinerea (chirurgia), atunci cand viata iti e mai frumoasa si somnul mai adanc, nu iti mai pasa de hernii si eventratii.
Lucrarile practice au cam lasat de dorit, in fiecare an ne pregatim sa invatam insa cand ajungem in spital ne dam seama ca nu prea avem de la cine. Oricat de binevoitori ar fi unii oameni, fie au o operatie de facut, fie un congres, fie o pauza de cafea mai lunga, fie.. vechea fraza “Dar invatati voi acasa si ma intrebati ce nu intelegeti”. Nu am vazut deloc blocul operator in tot anul 4, iar prin spital am ajuns de prea putine ori. La medicina interna a fost un dezastru total deoarece am facut numai anamneze si (discutabil) un examen clinic complet. Am sa va povestesc eu in podcast mai multe despre aceste ore petrecute mai mult prin saloanele altor grupe care aveau asistenti mai ok si care chiar predau materie. Dar va spun, nu mi-e dor de Parhon. Poate imi voi schimba opinia anul acesta la nefrologie dar vom vedea.
Orto si traumato au trecut foarte repede pe langa mine insa mi-au placut, e ceva incredibil de satisfacator sa poti vedea o radiografie si totodata intreaga evolutie a pacientului in ea. Mai dificil cu infectiile osului, toate osteomielitele care mi-au mancat gandurile si creierul in sesiune. Dar examenul chiar a mers repede si conform planului ceea ce a fost o premiera mondiala! Am intrat la 9, am scris 10 minute un subiect extras de noi si apoi ne-am asteptat randul la radiografii. Intrebari de bun simt, “De ce e tumora benigna? Complicatii? De ce nu operam?” . Iar daca iti dai interesul sa le vezi in timpul anului si sa le intelegi, radiografiile adica, atunci chiar e ok.
Urologia a fost frumoasa insa nu e pentru mine. E foarte logic tot ce se intampla cu rinichii, de asta si astept nefrologia, am auzit ca e o specialitate grea dar importanta. Examenul si el de bun simt, 10 intrebari grila-complement simplu/multiplu si 3 cazuri clinica. Tumori si calculi in principiu.
Igiena. Am facut igiena? A.. am invatat sa facem niste calcule si sa curatam fantani.
ATI si medicina de urgenta au fost o placere incredibila pentru sufletul meu. Nu mai spun ca multe notiuni se repeta de la abilitati practice. Pe langa basic life support (BLS) veti face si ALS (advanced life support) is intubatii, administrate de medicaments is interpretarea EKG-ului. La anestezie si terapie intensiva (ATI) atat cursurile cat si lucrarile practice au fost foarte explicative, cu oameni extraordinari care si-au dat interesul sa ne explice tot, sa ne arate pacienti si aparatura. Mai mult, daca am fi dorit sa mergem pe teren cu ambulanta am fi putut. Insa a trecut prea repede timpul. In aceste subiecte mi-am regasit cumva pofta de medicina. Iti si vine sa vii la facultate cand stii ca intelegi si ramai cu ceva dupa ore. Si mai sunt si oamenii aceaia care iti insufla o motivatie sa citesti mai mult. Nu am mai simtit asta de mult timp.
Oncologia si hematologia au fost iar cu oameni bine instruiti si pasionati. Iar spitalul si el foarte frumos. Noroc de oamenii astia care iti alina sufletul si iti mai mangaie scoarta cerebrala cu cuvinte de motivatie. Iar examenul destul de frumos la oncologie, si destul de grelut la hematologie. La onco am avut o discutie cu profesorul, o discutie foarte lejera si fara stres. Iar la hemato am avut 2 cazuri clinice si fiecare cu mai multe cerinte si detalii in care te puteai pierde usor. Materia, chiar daca e incredibil de vasta, e frumoasa. Cancerul, aparent, este cel mai ineficient proces biologic din corpul nostru pentru ca avem numeroase mecanisme de aparare si distrugere! Asa ca aveti grija de corpul vostru si ce puneti in el, lupta e zilnica si continua.
Radiologia a trecut foarte repede si mai mult am invatat acasa. E foarte mult de asimilat iar din carti nu prea pricepi, imaginile sunt alb-negru si vechi, confuze. Dar in ultimul timp au aparut multe aplicatii pe internet cu cazuri clinice si radiografii, deci e bine. Se poate! Si cum zic eu mereu, depinde si de norocul pe care il ai la examen. Eu de exemplu am avut sansa sa am 2 imagini destul de clare pentru patologiile pe care le edificau, o esofagita post-caustica si un limfom. La celalalt numar a fost mai dificil, zic eu. Ori mi s-a parut asa pentru ca nu prea am inteles eu imaginile de la renal.
Si cu asta cred ca am acoperit ce era mai important. Va doresc mult succes fie ca sunteti la medicina sau nu, in primul an sau in ultimul! Nu va lasati doborati de ceea ce nu intelegeti si cautati mereu sa cititi mai mult. :) Abia am inceput anul 5 si va zic ca fiecare an in care nu ajungeti la potentialul vostru e un an pe care nu il puteti recupera. Toate la timpul lor.
Eu va pup!
Ani